adelinacristinat
Astăzi o să împărtășesc cu voi povestioara mea preferată(continuarea în comentarii) 💛 Mai țineti minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte? În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine. Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele. În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nicio pară bună… O poveste plină de adevăr. Și tristă. Și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări. Iar apoi…Dar, nu există niciun „Apoi”! Există aici și acum! De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată? Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul? Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb: „Ce ești atât de tristă?”Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: #creativeselfportrait_society #inspiratiepepco